Fiziognomonia este definita drept arta de a ghici caracterul, moravurile si destinul unei persoane prin utilizarea unor detalii ale constitutiei anatomice. In particular este analizat capul cu toate elementele sale: parul, fruntea, obrajii, buzele, urechile etc, dar si vocea, respiratia, mersul, gesturile, formele si dimensiunile diferitelor parti ale corpului. Aceasta metoda de divinatie apare in antichitate, Hipocrate fiind considerat inventatorul ei, iar Aristotel fiind desemnat ca cel care s-a ocupat de sistematizarea principiilor teoretice.
Chiromantia reprezinta cunoasterea destinului unei persoane prin interpretarea informatiilor inscrise in palma. Se porneste cu analiza formei mainii (a degetelor, a unghiilor, raportul dintre falange etc.) si se continua cu interpretarea semnelor si a liniilor din palma. Punctul de plecare oficial al acestei arte se situeaza in 1504, cand Bartolomeo Coeles publica la Bolognia cartea De Chiromantiae principiis.
Metoposcopia reprezinta arta de a prezice viitorul unui om prin examinarea liniilor de pe frunte. In antichitate, Aristotel, Polemon s.a. au practicat-o cu real succes, ceea ce ne face sa credem ca era o disciplina deja bine structurata. Se pare ca esentialul se gaseste in La Metoscopie, lucrarea lui Gerolamo Cardano, ce contine 800 de ilustratii ale chipului omenesc, prin care cunoaste o faima independenta de fiziognomonie.
Oniromantia reprezinta o metoda de divinatie ce apeleaza la interpretarea viselor oferind informatii despre soarta unei persoane. Astfel, ea permite stabilirea unui anumit comportament in viitor si favorizeaza luarea unor decizii. Primul tratat, sa-i spunem oficial, aparut in 397 d.Hr. se numeste Despre vise si apartine lui Synesius, ambasador la Constantinopole. Originalitatea acestui autor consta in faptul ca in loc sa ofere o cheie universala a viselor, el invita pe fiecare om sa-si realizeze propria interpretare conforma cu experienta personala.
Irina a zis
Da, astrologia este un domeniu vast si foarte interesant, de putini oameni cunoscut…